Nu trebuie sa fii neaparat incepator ca sa-ti pui aceasta intrebare cand
ajungi pe malul unei ape de munte. Sunt foarte putini pescari cu musca
artificiala care sa nimereasca ”zburatoarea” potrivita. Chiar si marii campioni
in domeniu sunt nevoiti sa schimbe muste dupa muste pana le gasesc pe cele
"prinzatoare". Inainte de a vedea cand pescuim cu muste ude, uscate sau nimfe,
sa vedem ce sunt acestea si cum se folosesc.
Mustele ude
Cu acestea se pescuieste intre ape. Montate pe carlige cu sarma de grosime
medie, cu corpuri subtiri si hackle sarac - unele se monteaza fara hackle -
aceste muste se scufunda lent in apa, ajungand, in cazul apelor mai lente, pana
in apropierea fundului de albie. Dupa ce consideram ca au ajuns la adancimea
potrivita, incepem o recuperare lenta, tragand snurul cu mana stanga printre
degetele mainii drepte, astfel incat sa avem un contact cat mai bun cu mustele.
Astfel, permitem pastravului sa le vada si sa isi declanseze atacul.
Datorita faptului ca nu putem vedea mustele si pentru ca firul forfach-ului
este greu de observat, ne vom face o "pluta" dintr-o musca uscata mai mare, deci
usor vizibila, sau dintr-un plutitor din polistiren care pluteste deasupra.
Exista pe piata plutitoare de diverse culori, special facute pentru acest tip de
pescuit.
Intre cele mai cunoscute muste ude gasim: musca de arin, musca de urzica,
latausul, viespea, furnica neagra sau rosie si carabetele. Bineinteles ca sunt
mult mai multe. Am citit un catalog cu nu mai putin de 1.200 de muste de prin
toata lumea!
In afara recuperarii, se recomanda oprirea, din cand in cand, si executarea
unui "pompaj". Cu alte cuvinte, lasarea mustelor scurt si usor la vale si
recuperarea lor repetata de cateva ori, ceea ce face ca hackle-ul sa se infoaie
si sa se stranga langa corpul ”zburatoarei”, lucru atragator pentru
pastrav.
Mustele uscate
Sunt nade plutitoare care se adreseaza atacului pastravilor la suprafata
apei. Montate pe carlige cu sarma subtire, greutatea redusa fiind conditie
obligatorie, cu corpul mai gros decat a celor ude si cu hackle bogat, mustele
uscate plutesc pe suprafata apei. Plutirea poate fi ajutata prin ungerea cu
silicon. Atentie, insa. Operatiunea presupune frecarea usoara a mustei cu
degetele foarte putin unse. Daca exageram si o "gresam" abundent, musca se
imbiba, se ingreuneaza si nu mai pluteste bine.
Mustele uscate le imita pe cele care zboara deasupra apei ori in vegetatia
malurilor, sau pe cele care mor, cad pe apa si sunt duse de curent. "Duse de
curent" este secretul. Daca tragem mustele ude prin apa, contra curentului, in
cazul celor uscate, acestea trebuie sa "curga" cu apa. Pentru o vizualizare mai
buna li se adauga un smoc de par sau fire sintetice de culoare alba, legat
perpendicular pe hackle-ul orizontal.
La fel de importanta este asezarea mustelor pe suprafata apei. Este nevoie
de mare finete, ca si cum acestea cad pe luciu. Orice pleznitura a mustelor nu
face decat sa alunge pastravii sau sa-i puna in garda. In acest pescuit -
considerat "regele" pescuitului cu muaca artificiala - antrenamentul de lansare
si alegerea snurului potrivit, alaturi de cele de mai sus, fac legea. Multe
dintre mustele ude, montate pe carlige subtiri, cu corpul ingrosat si cu hackle
mai bogat devin "uscate".
Sawyer, efemera mustei de mai, frigana, bivizibila, "assasine", "French
tricolore" sunt cele mai uzuale muste uscate, dar o experienta mai lunga ne va
dezvalui ca prinzatoare nu sunt neaparat cele foarte cunoscute, ci acelea facute
pentru apele respective.
In general, apele au mustele lor, in afara celor cunoscute. Este celebra
"musca de Valsan", facuta de un paznic de vanatoare si pescuit din zona, care
este un adevarat cosmar pentru stilisti. Dupa ce si-au rotit tot ce aveau prin
cutii fara sa prinda nimic, au apelat la mustele facute din ceva lana si par de
caine.
Nimfele
Acestea imita cam tot ce misuna pe fundul apei. Montajul greu, pe carligul
din sarma groasa, cu corpul gros, cerclat sau nu, se adreseaza pestilor care
asteapta mancarea pe grund. In cazul apelor mai repezi, greutatea se mareste
prin matisarea pe carlig, inainte de montajul propriu zis al sarmei de cupru sau
de cositor - fludor si (sau) bile adaugate sub ochiul carligului.
Pescuitul cu nimfe este asemanator cu cel "pipait", practicat la clean.
Deoarece snurul ne incomodeaza - datorita greutatii acesta trage nimfele la
inelul de varf - este indicat sa se adauge snurului 4-5 m de monofilament de
calitate, care ne permite un bun contact cu nimfele. Acestea sunt cele mai bune
prinzatoare artificiale, dar sunt departe de spectaculozitatea pescuitului cu
muste uscate. Cele mai cunoscute nimfe sunt Pallareta, Sawyer A si B , Ritz D si
"ureche de iepure".
Intre cantitate si calitate
Oricine descopera frumusetea pescuitului cu musca artificiala are tendinta
de a-si umple buzunarele cu cutii pline cu sute de astfel de creatii. Niste
celebri pescari pe apele de munte, colindatori a tot ce inseamna apa cu
salmonide de prin intreaga lume, Jean- Paul Metz, Horst Kretschmer si Rudi
Rubel, au scris o carte intitulata " Zwanzig Fliegenmuster reichen aus", in care
sustin ca 20 de muste sunt arhisuficiente.
Nebunia de inceput - cand mi-am facut cca. 200 de muste de toate tipurile
si marimile - mi-a trecut de multa vreme si acum nu am nici macar cele 20 de
muste despre care vorbesc cei trei. Ca numar in cutie am mult mai multe, dar ca
tip am vreo... 7- 8, cele mai multe fiind nimfe.
Cand si ce folosim?
Dupa aceasta "scurta" introducere vom ajunge sa incercam sa raspundem la
intrebarea: "Cand pescuim cu muste ude, cand pescuim cu muste uscate si cand
pescuim cu nimfe?". Spun ca incercam deoarece retete sigure nu exista. Si
totusi, cateva elemente de baza ne sunt de folos: viteza curentului,
turbiditatea apei si observarea activitatii pestilor ne pot determina sa alegem
mustele cele mai potrivite.
Daca apa este foarte rapida si agitata, nu are rost sa incercam mustele
uscate, care "zboara" pe apa si dupa cateva aruncari se imbiba indiferent de cat
le ungem. In acest caz, vom pescui cu muste ude sau cu nimfe.
Daca apa este tulbure datorita ploii de peste noapte, pestii nu se vor
ridica de pe fund, deci vom evita pescuitul cu muste uscate si chiar cu cele
ude, bagand la inaintare nimfele.
Daca observam ca pastravii culeg de pe suprafata gaze, vom cauta mustele
uscate care sa atraga pestii. De obicei, asta se intampla cand apa este curata.
Cam acestea ar fi cazurile mai des intalnite. Dar exceptiile sunt cele mai
atragatoare. Spre exemplu, apa poate sa fie curata dar daca curge paralel cu o
sosea foarte circulata sau este foarte "populata" cu turisti, pastravii nu se
vor ridica la suprafata. Aici, tot nimfele se dovedesc a fi "bune la toate".
Alt exemplu: Incapatanarea m-a facut sa pescuiesc cu musca uscata pe o apa
tulbure si... surpriza! Am prins mai multi lipani frumosi! Cele doua exemple
arata ca nu intotdeauna regulile sunt batute in cuie! Numai experienta si
inspiratia ne pot ajuta sa gasim formula cea mai buna.
Eterna si fascinanta musca
Pescuitul cu musca artificiala a dat nastere la una dintre cele mai bogate
literaturi de specialitate. Sunt mii de carti despre muste, echipamente,
tehnici,alaturi de pestii carora li se adreseaza. Este imposibil sa le citesti
pe toate si poate este mai bine, deoarece pur si simplu inebunesti constatand ca
niciodata nu vei putea invata ce scrie in aceste carti-manuale. Imbucurator este
faptul ca pescuind cu putine tipuri de muste si tinand seama de un minim de
reguli, prindem pastravi si lipani si ne umplem sufletul de
bucurie! (Gigi
Sarbu-Revistalupeste.)
